Sat. Aug 8th, 2020

Sursa foto: Atelieruldestiri.ro

Generația Z – vocea schimbării în educație

Generația Z este prima generație a nativilor digitali, cu membri născuți în anii 2000 și crescuți într-un mediu divers, puternic tehnologizat, generat de revoluția IT&C. În proporție de peste 90%, adolescenții care compun această generație sunt primii care au copilărit utilizând tehnologia și social media. Fiind nativi digitali, aceștia se află în mod constant între realitate și virtual, între viața online și offline, nu cunosc bariere de conexiune și nici limite particulare în orizonturile lor culturale, spre deosebire de Millennials (adică cei născuți între începutul anilor ’80 și sfârșitul anilor ’90), care s-au adaptat la evoluția tehnologică. Membrii generației Z au atitudini diferite, sunt mai întreprinzători, le place să descopere singuri conținut care să le satisfacă nevoile, le place să fie implicați în procese, să contribuie la găsirea de soluții și să fie mai angajați în diverse experiențe. Preferă comunicarea realistă care să vină în ajutorul lor, caută personalizare și independență, sunt multitasking și obișnuiesc să utilizeze diferite dispozitive în același timp.

Ca și Millennials, persoanele care fac parte din Generația Z își doresc și adevărul, vor să vadă fețe și povești spuse, nu citite, de aceea sunt foare atrași de influencers, vloggeri, youtubers și instagram stories. Sunt încrezători, pentru că au fost crescuți cu idea că pentru a realiza ceva trebuie să aibă încredere în potențialul lor și să muncească mult. Sunt realiști. Copiii din Generația Z s-au născut într-o perioadă de criză economică și financiară și, prin urmare, sunt obișnuiți cu o lume rapidă și instabilă și, de aceea, reflectă asupra consecințelor alegerilor sale economice. Diverse studii arată că peste 80% dintre „nativii digitali” își planifică viitorul financiar. Chiar dacă lumea nu le oferă perspective „roz”, ei sunt gata să muncească din greu pentru a o îmbunătăți. Sunt sensibili la problemele mediului înconjurător, cum ar fi încălzirea globală și ecologia. Sunt liberali și sunt foarte atenți la îmbunătățirea societății civile și a drepturilor cetățenilor. Conform studiilor, 89% cred în egalitatea sexelor, 64% au prieteni de diferite religii, 63% sunt în favoarea uniunilor LGBT. 77% dintre elevii de liceu sunt interesați de voluntariat și mai mult de unul din patru copii cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani o fac deja. 60% din generația Z doresc locuri de muncă care au un impact asupra societății.

Aceste caracteristici conferite de mediul în care s-au dezvoltat ar trebui să ne indice potențialul mare pe care îl au pentru ceea ce înseamnă viitorul societății, pe care noi, adulții de astăzi și reprezentanți ai Millennials sau ai Generației X, ar trebui să-l valorificăm și, nicidecum, să-l considerăm o „problemă”.

Am redat această amplă introducere în încercarea de a contura o imagine a ceea ce reprezintă ei, copiii noștri, pentru că trebuie să recunoaștem că încă mai există idei preconcepute legate despre această generație. Totul a plecat de la „valurile” de reacții create în mass-media de declarațiile unui „Z”, și anume Andrei Șelaru aka Selly. Nefiind parte a publicului țintă căruia se adresează, dar citind reacțiile din presă, m-am dus la sursă, pe canalul său de YouTube. Prima impresie pe care am avut-o, după ce am vizualizat câteva videoclipuri, a fost că este un tânăr care bifează toate caracteristicile invocate mai sus. Este genul de persoană care îți face placere să o asculți sau cu care să porți o conversație. Mai mult decât atât, a reușit să „trezească” adolescentul din mine prin ceea ce a expus în materialele video despre sistemul de educație din România anulului 2020. Observațiile sale, pertinente de altfel, despre ce și cum se predă în școlile din România le-am simțit cu toții, noi, cei care ne-am „hârșâit” deja prin contemporaneitate. Și, să fim onești! Are dreptate: „După 12 ani de şcoală ai ieşit pe poarta liceului, în 2020, perfect pregătit pentru anul 1990”. Binențeles că unii au sărit să-l critice, nu să-l asculte, pentru că deh.. acesta e reflexul unor voci ale societății – nu le convine să-și recunoască greșelile sau minusurile. Este revoltător cum s-a încercat trimiterea sa în derizoriu chiar de un fost ministru lamentabil, care l-a catalogat pe tânăr drept „maimuță încălțată și needucată cu figuri în cap”. Wow! Dar de ce acest tânăr nu ar avea dreptul să expună problemele din educație? Nu cumva chiar este proaspăt trecut prin aceste probleme.. pe care timp de 12 ani le-a îndurat cu brio, fiind un absolvent cu note mari la „examenul vieții” (că tot e folosită această expresie)? Adulții nu suportă critica, ci doar să critice? Vă place să fiți mințiți frumos? În fine, domnul fost ministru poate „știe” mai bine… poate i-a suflat careva… (sper că ați prins aluzia). Ei bine, chiar îl apreciez pe Selly că a identificat problemele, a propus soluții (nu le mai menționez, poate căutați să le aflați) și își dorește realmente să schimbe ceva. Nu doar pe hârtie, precum inexistentele măsuri remediale pentru gimnaziu, așa cum ne-am obișnuit în toți anii aceștia că se procedează.  

Îmi aduc aminte că, în urmă cu ceva timp, un demers similar a avut Tudor Chirilă, un reprezentant al altei generații, care, din păcate, nu a avut succes în a trezi la viață „dregătorii” din educație. Că tot a venit vorba, în 30 de ani s-au perindat la Ministerul Educației vreo 20 de miniștri, care mai de care mai „străluciți”, care nu au fost interesați real de reforma în educație. Pentru că mai toți politicienii se concentrează pe obținerea unor rezultate vizibile pe termen scurt, în mandatul lor, ca să fie cuantificabile electoral. Ori reforma în educație nu se face într-un an.  Iar aici este și vina societății care a asistat pasivă și nu s-a implicat.. pentru că nu a interesat-o „viitorul”.. poate din individualism.. de genul: „Hei, noi am trecut prin asta și n-am mai murit! Uite că ne-am realizat și ne-a prins bine!”. Dar lucrurile nu stau chiar așa. Și aici are iar dreptate Andrei Șelaru. Pentru că am fost învățați de mici să fim într-o permanentă competiție cu cei din jur, când de fapt, ar trebui să fie promovată munca în echipă.

Oameni buni, vine vremea să acceptăm că trebuie să-i ascultăm pe cei mai tineri, pentru că au curaj să vorbească, au argumente și prezintă soluții, dar și pentru faptul că sunt mult mai evoluați decât noi și avem nevoie de asta – este limpede că sunt nativi spre deosebire de noi care ne-am adaptat la digitalizare.. mă rog, unii dintre noi. Vrem să acceptăm sau nu, ei aduc plus-valoare, sunt suflul nou de care avem atâta nevoie și pe care, dacă nu reușim să-i valorificăm, îi vom pierde în favoarea altor state care sunt mult mai dezvoltate decât noi și vom rămâne să ne lamentăm că producem exod de creiere. Este generația care are vocea schimbării. Trebuie doar s-o auzim.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: